Prin poziţia sa geografică, comuna Prundu Bârgăului se încadrează în sectorul cu clima continentală moderată, supus deseori aerului polar maritim cu o activitate frontală frecventă. Comuna este străbătută de izoterma anuală de +8 5 gr. C în regiunea de vale şi izoterma anuală de +5 gr. C, în regiunea de munte.

Temperatura medie anuală variază între +8,8 si +9 gr. C. În anii 1949,1951 şi 1958 s-au înregistrat cele mai ridicate valori medii anuale (+9,5 - +10,2 gr. C, iar în anii 1964, 1965 si 1969 cele mai scăzute valori medii anuale (+7,1 - +7,7 gr. C).

Mersul anual al temperaturilor aerului este tipic continental, cu o maximă în luna iulie şi o minimă în luna ianuarie. Valori extreme au fost înregistrate la 16.08.1952 (+37,6 gr. C) şi la 18.01.1965 minima absolută de -33,8 gr. C. Timp de şase luni pe an, temperaturile medii se menţin sub 0 gr. C.

            Vegetaţia zonei Bârgăului reflectă în mare măsură particularităţile reliefului. Comuna Prundu Bârgăului fiind situată într-o zonă cu relief predominant deluros-muntos, este acoperită cu o vegetaţie etajată, foarte eterogenă. Relieful, prin dispunerea în trepte morfometrice, crează condiţii pentru o zonare altitudinală a vegetaţiei, zonare la care participă în mare măsura clima, solurile şi structura geologică.
La aceasta se adaugă şi acţiunea antropică din ultimele două secole în sensul extinderii suprafeţelor cultivate în detrimentul zonelor împădurite care ocupă zonele înalte ale comunei (între 750 m şi 1611 m).

Înălţimile de peste 1500 m cu precipitaţii abundente sunt ocupate de molidişuri pure. Pădurea umbroasă de molid adăposteste sub ramurile ei ferigi, măcrişul iepurelui, perişor, afin. La baza molidişurilor pure apar pădurile de fag în amestec cu răşinoase.

Luminişurile şi poienile sunt ocupate de vegetaţie ierboasă, în special graminee în amestec cu alte ierburi.

Pădurile de fag ocupă cele mai mari suprafeţe (peste 1000 ha), mai ales în nordul comunei unde făgetele de altitudine mare ocupă cea mai mare parte a masivului Heniu, continuându-se spre sud la o altitudine de cca. 750 m unde se întind făneţele presărate cu mesteăcan, alun şi fag în amestec numite de localnici prisacă.

În pădurile de fag se observă o stratificare a vegetaţiei:un strat al tufişurilor, un strat al ierburilor şi un strat al muşchilor şi ciupercilor. În aceste păduri, primăvara apar ghioceii şi brebeneii.

Păşunile şi fâneţele constitue un brâu lat, discontinuu în jurul munţilor. Covorul verde este plin de flori frumos colorate, de primăvara până toamna, cum ar fi: margarete, clopoţei, aglice, garofiţe, cicoare, sunătoare etc.

            Munţii Bârgăului se înscriu printre regiunile cu fauna bogată. În pădurile dese s-au menţinut până la sfârşitul secolului XVIII nuclee de zimbri.

Fauna actuală este bine reprezentată prin specii de importanţă cinegetică: ursul carpatic, mistreţul, căpriorul, cerbul, iepurele şi veveriţa, iar dintre carnivore lupul, vulpea, râsul, pisica sălbatică. Deosebit de căutaţi pentru blana lor sunt jderul de copac şi jderul de piatră. Au mai fost semnalate exemplare de vidră, dihor şi nevăstuică. Prin pădurile de fag ca şi în zonele de vale, este întalnit în mod frecvent ariciul.

Fauna ornitologică este reprezentată de cocoşul de munte, acvila de munte, acvila mică, corbul, cocoşul de mesteacăn - declarat monument al naturii datorită rarităţii sale -, potârnichea şi o mulţime de alte păsări specifice zonei de deal şi de munte.

Pe terenurile agricole sunt specifice rozătoarele mărunte, iar la marginea poienilor este frecvent întâlnit şoarecele de pădure.

Fauna ihtiologică este demnă de menţionat. În râul Bistriţa Ardeleană se întalneşte mreana, scobarul, cleanul, lipanul şi nu în ultimul rând păstrăvul, care ajunge în apele comunale iarna şi primavara timpuriu şi apoi se retrage în amonte, în zona sa. Cel mai răspândit peşte din zonă este mreana vânătş care a înlocuit în cea mai mare parte lipanul, foarte răspândit acum 10-15 ani.

Atât la fauna terestră cât şi la cea ihtiologică, arealul de viaţă nu are limite riguroase.